A PHP Error was encountered

Severity: Notice

Message: Only variable references should be returned by reference

Filename: core/Common.php

Line Number: 244

A PHP Error was encountered

Severity: Warning

Message: session_start(): Cannot send session cookie - headers already sent by (output started at /home/fiiactiv/public_html/system/core/Exceptions.php:170)

Filename: libraries/Session.php

Line Number: 162

A PHP Error was encountered

Severity: Warning

Message: session_start(): Cannot send session cache limiter - headers already sent (output started at /home/fiiactiv/public_html/system/core/Exceptions.php:170)

Filename: libraries/Session.php

Line Number: 162

A PHP Error was encountered

Severity: Warning

Message: Cannot modify header information - headers already sent by (output started at /home/fiiactiv/public_html/system/core/Exceptions.php:170)

Filename: core/MY_Controller.php

Line Number: 463

Fii Activ! | INTERVIU  CU  DL.  FLORIAN  KOLECI,  PSIHIATRU  SI  MANAGING  PARTNER  KEY  CONCEPT  TRAINING & CONSULTING

Acest site este cofinantat din Fondul Social European prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013

INTERVIU  CU  DL.  FLORIAN  KOLECI,  PSIHIATRU  SI  MANAGING  PARTNER  KEY  CONCEPT  TRAINING & CONSULTING

Imbatranirea este un fenomen natural care ne afecteaza pe toti, fara exceptie. As vrea sa imi spuneti care este impactul acestui fenomen din punct de vedere psihologic. Mai exact, care sunt urmarile psihologice pe care le aduce imbatranirea?

Daca ne uitam la filme, vedem adesea batranetea prezentata ca fiind perioada la care incepi sa iti faci planuri, in care iti propui sa faci ceea nu ai facut pana la momentul respectiv. Vedem doar partea frumoasa a procesului de imbatranire.

 

Insa, in realitate, lucrurile nu stau chiar asa pentru ca odata cu batranetea, incep sa apara si anumite probleme. In acest sens, as lega problemele psihologice de problemele de sanatate in general, pentru ca ele apar si ca urmare a imbatranirii in sine dar si ca urmare a faptului ca incepe sa se deterioreze sanatatea fizica.

 

Dupa cum se stie, la varste inaintate se acutizeaza unele probleme de sanatate precum bolile cardio-vasculare, exista posibilitatea aparitiei unor tulburari cognitive, cum sunt cele legate de Alzheimer si nu numai. Toate acestea conduc la anxietate, la depresie. De ce apar aceste fenomene? Pentru ca in astfel de momente ale vietii, oamenii incep sa-si faca griji in ceea ce priveste viitorul, constientizeaza ce au lasat in urma, inclusiv esecurile pe care le-au avut, manifesta sentimente de lipsa de speranta, de neajutorare, de inutilitate, apar ganduri legate de independenta financiara sau intrebari precum “o sa reusesc sau o sa fiu o povara pentru cei din jurul meu?”. Este varsta cand incep sa se amplifice o serie de emotii negative cum ar fi anxietatea, tristetea. De altfel, se si spune ca la batranete se accentueaza hibele pe care le am avut la tinerete. Daca rezuman toate aceste simptome, cuvantul cheie care caracterizeaza starea de depresie este “nesiguranta”, “nesiguranta emotionala” care conduce, printre altele, la izolare. De altfel, riscul de suicid la varstnicii depresivi este unul destul de ridicat.

 

Pe langa problemele de sanatate, trebuie mentionata o alta problema care apare odata cu batranetea: trecand de o anumita varsta, incepi sa pierzi controlul asupra vietii. Adica nu mai esti implicat ca inainte in luarea anumitor decizii, inclusiv in familie si incep sa apara sintagme de genul ,,lasa ca s-a dus vremea ta”, “acum lucrurile stau altfel”. Toate acestea fac o persoana in varsta sa aiba sentimentul de pierdere a controlului.

 

As vrea sa subliniez urmatorul aspect: se spune ca oamenii mai in varsta nu invata sau nu invata ca inainte. De fapt, nu este afectata capacitatea de invatare la oamenii in varsta, ci este crescuta rezistenta la schimbare. De ce? Tocmai pentru aceasta nevoie de control – daca lucrurile nu se schimba, stiu la ce sa ma astept, daca se schimba, atunci pierd controlul. Tot legat de problema psihologica a capacitatii de invatare, datele statistice spun ca, de fapt, daca persoana respectiva nu are o problema de sanatate (si aici vorbim de Alzheimer), capacitatea de invatare la varstnici nu este afectata in comparativ cu oamenii tineri, doar ca este crescut timpul de care ai nevoie ca sa inveti. Nu se modifica capacitatea de asimilare, ci doar timpul in care se asimileaza. Numai la 1% din cazuri scade aceasta capacitate intelectuala fata de tineri. In plus, in procesul de invatare, persoanele varstnice au nevoia de a repeta mai mult cunostintele noi acumulate. Se spune ca internalizam un lucru daca il repetam de 20 de ori; la un senior poate exista nevoia ca acel lucru sa fie repetat de mai multe ori.

 

“Este foarte important sa invatam sa ne facem timp pentru noi, sa ne raspundem la intrebari precum “cine sunt?”, “ce vreau?”, “incotro merg?”. Pentru ca atunci cand o sa ajungem la o varsta onorabila, sa fim acei batrani de care vorbim: persoane pozitive. De aceea e important sa cladim! Sa nu ne gandim doar la persoanele care au acum o varsta inaintata, ci si la cei care peste 20 de ani vor fi seniori.”


Ati afirmat, ca de la o anumita varsta, oamenii nu se mai simt siguri pe ei si ca incep sa aiba sentimentul ca nu mai detin controlul a ceea ce se intampla atat cu ei, cat si in jurul lor. Ce recomandati acestor persoane sa intreprinda ca sa diminueze efectele imbatranirii?

Cand spunem “control”, vorbim de fapt, despre nevoia de a controla mediul, de a stii ceea ce se intampla, de a anticipa si de a fi tot timpul constienti in legatura cu ceea ce se intampla in jur. Pentru mine personal, un lucru care iti ofera controlul, de exemplu, este sa ai activitati repetitive, sa ai un program zilnic. Faptul ca tu, indiferent ca esti angajat sau voluntar, mergi undeva zi de zi, faptul ca ai un ritm, iti ofera un control asupra vietii tale. O rutina zilnica te poate ajuta foarte mult, inclusiv sa-ti pui ordine in viata. Asa cum spuneam mai sus, prin repetare internalizam un lucru, or, aceasta internalizare ne ajuta sa stim ce se va intampla.

 

Un alt aspect important care te ajuta sa ai control, este legat de supravegherea permanenta a starii de sanatate, sanatate care, din pacate, este neglijata de catre persoanele varstnice. Chiar daca in prezent persoanele peste 55 de ani nu au avut dezvoltata cultura de a merge periodic la doctor pentru analize de rutina, aceasta atitudine ar trebui schimbata pentru a ne ajuta astfel sa crestem speranta de viata. As vrea sa atrag atentia inclusiv asupra necesitatii asigurarii unei igiene dentare corecte, intrucat de aici provin foarte multe probleme de sanatate.

 

La toate acestea putem adauga si conceptiile preconcepute, etichetari ale persoanelor varstnice de genul ,,ii merge mintea mai greu”. Acest fapt se intalneste des pentru ca, in general, oamenii asociaza acest lucru doar cu batranetea si nu fac legatura si cu alte elemente: daca unui om ii merge mintea mai greu, poate fi pentru ca nu doarme suficient, nu doarme bine, ori poate sufera de o lipsa de vitamine (deficit de B-uri) si atunci nu trebuie doar sa avem grija sa mai facem si cate un control medical, ci sa si avem o alimentatie mai sanatoasa.

 

Nu e niciodata prea tarziu sa te apuci sa mananci mai sanatos, sa incepi sa ai grija de viata ta si sa faci mai multa miscare. Nu exista o varsta anume de la care sa incepi sa faci aceste lucruri. Important este sa existe un inceput!

Cu alte cuvinte, pentru a ne simti activi si peste varsta de 55 de ani, trebuie sa avem o constanta in ceea ce facem, o rutina zilnica, sa avem grija de sanatatea noastra fizica si pshica.

 

Este vorba de aceea definitie a sanatatii si inclusiv a sanatati mintale: sa te simti bine cu tine, sa te simti bine cu ceilalti si sa faci fata cerintelor de zi cu zi. Ce insemna asta mai concret?

Sa te simti bine cu tine – este vorba de stima de sine. Una dintre problemele batranetii este aceea a scaderii stimei de sine, fenomen aparut concomitent cu scaderea lipsei de activitate.Vorbim aici de acel sentiment “nu mai sunt bun de nimic”.

Sa te simti bine cu ceilalti – acest element ne spune cum putem creste stima de sine si anume, socializand, fiind tot timpul in interactiune cu ceilalti, indiferent ca este vorba de locul de munca, de voluntariat, de activitati sociale care presupun interactiunea cu oameni care au aceleasi preocupari etc.

Sa faci fata cerintelor de zi cu zi – participarea la actiuni de genul celor mai sus mentionate, alaturi de rutina zilnica, ne vor face sa ne atingem obiectivele zilnice.

 

In calitatea dvs de psihiatru, ati avut cazuri de persoane care si-au pierdut locul de munca si au avut nevoie de sprijin pentru depasirea acestui moment dificil? Daca da, care era starea emotionala a acestor persoane? Erau deprimate, resemnate sau din contra, optimiste, determinate sa continue sa-si caute in continuare activ un loc de munca care sa le aduca confort psihic si financiar, deopotriva?

Este o intrebare destul de dificila pentru ca am intalnit ambele stari, ambele tipuri de persoane. Am cunoscut oameni care vedeau in pierderea locului de munca un capat de drum, care se gandeau ca nu o sa-si mai gasesca niciodata un job si care aveau tot felul de problem, precum atacuri de panica sau stari de anxietate.

 

Aici as vrea sa fac o clarificare legata de distinctia dintre depresie de anxietate. Depresia are legatura cu trecutul, iar anxietatea cu viitorul. Suntem depresivi cand ne uitam in spate si ne gandim ce am pierdut si suntem anxiosi cand ne uitam inainte si nu stim ce va fi. Cele mai multe cazuri au fost cele legate de aceasta anxietate. Totusi, pierderea locului de munca poate duce inclusiv la depresie. Daca este vorba de o persoana care are in grija copii, alti membri de familie, are si credite, aceasta va incepe sa-si puna intrebari de genul “din ce voi trai cum?”, “cum ma voi descurca”? Am intalnit cazuri in care persoanele somere aveau si idei de suicid din cauza situatiei financiare precare in care ajunsesera ca urmare a pierderii job-ului si care se gandeau ca varsta va fi clar un impediment in reintegrarea pe piata muncii.

 

Pe de alta parte, eu as lega acest tipar de persoane de acel termen numit ”mindset” – cum esti setat mintal. Sunt oameni care au un “mindset” rigid si care, odata ce au dat de un obstacol, o sa spuna “eu nu o sa pot”, pentru ca, de fapt, ei nu acceseaza, ori nu au fost ajutati sa acceseze resursele interne care sa-i stimuleze. Totodata, sunt oameni care au acel “,mindset” flexibil, care isi spun ca oricand poti sa inveti ceva, oricand te poti apuca sa faci ceva nou daca iti propui si daca muncesti si daca depui un efort zi de zi si atunci acestia sunt oameni care stiu sa depasesca un moment dificil, precum pierderea unui loc de munca. Desigur, trebuie sa luam in calcul si diferentele culturale. “Mindset rigid” inseamna sa ne raportam mai mult la altii decat la noi. “Mindset flexibil’’ inseamna “eu sunt asa cum sunt, iar lucrurile pot fi schimbate”.

 

Aici as sugera necesitatea unui lucru mai intens cu oamenii in varsta pentru a-i ajuta sa acceseze aceste resurse interne si sa-si adapteze abilitatile la lucrurile care se intampla in prezent si nu invers.

 

Am vorbit despre persoanele care, in urma piederii locului de munca, au facut totusi un prim pas pentru a depasi acest moment dificil din viata lor, mergand la psihilog/psihiatru. Dar ce credeti ca putem sa facem noi, “ceilalti” care nu suntem direct implicati, dar pe care ne afecteaza acest fenomen, cel putin din punct de vedere economic, al sustinerii contributiilor? Pana la urma, toti avem parinti, rude sau cunostinte peste 55 ani. Cum putem sa-i sprijinim, sa-i facem sa ramana activi si, de ce nu, sa activam Romania pentru a asigura acestor persoane dreptul la o viata lunga si decenta? Ce sfaturi putem sa le oferim?

 

Nu as folosi termenul de “sfaturi”. A sfatui pe cineva inseamna sa te pozitionezi vertical. Tocmai spuneam ca aceste persoane au o problema legata de stima de sine. Ei intra intr-o perioada a vietii cand se confrunta mai des cu esecuri, cand incep sa-si piarda chiar si prietenii, persoanele apropiate, cand se gandesc ca persoanele tinere o sa le ocupe posturile si ca nu o sa-si mai gaseasca un alt loc de munca. Stima lor de sine scade foarte mult. Iar in aceasta conjunctura, nu stiu cat de mult i-ar ajuta sa le oferim sfaturi (“vin eu sa-ti spun ce sa faci pentru ca tu nu stii”).

 

Ce i-ar ajuta cu adevarat, ar fi acceptarea acestor trairi emotionale. Aceasta ar fi o prima etapa. A doua etapa ar fi autodescoperirea, care ii poate ajuta pe acesti oameni sa vada, sa-si identifice resursele interne. Sa-i inveti cum sa-si adapteze abilitatile pe care le au la ceea ce se cere pe piata.

 

Va dau un exemplu. In SUA a crescut foarte mult numarul persoanelor varstnice care lucreaza in banci. De ce acest tip de angajare? Pentru ca atunci cand vine cineva sa ceara un credit, o persoana in varsta reprezinta uneori mai multa incredere decat o persoana tanara care nu are suficienta experienta de viata.

 

Se pune intrebarea: cum poti sa descoperi ce poti face intr-un anumit moment din viata? Eu as vedea aici inclusiv utilitatea unui curs de cunoastere personala care sa-i invete cum sa-si adapteze cunostintele si abilitatile la cerintele unui loc de munca. De asemenea, cred in beneficiile programelor de CSR (Corporate Social Responsibility) ale companiilor care acorda o atentie mai mare acestei parti de populatie cu atat mai mult cu cat, in tarile dezvoltate, intalnim un numar foarte mare de persoane varstnice. Italia, Japonia, Germania, Belgia sunt tari fruntase in cee ace priveste populatia in varsta dar in aceasi timp sunt tari in care se vorbeste cel mai mult despre responsabilitatea sociala. Si in tara noastra ar trebui luat in calcul acest segment de nevoi ale persoanelor trecute de 55 de ani.

 

Asadar, nu este recomandat sa oferim sfaturi in aceste situatii dificile pentru a nu ne situa pe o pozitie verticala fata de interlocutorii nostri care si asa trec prin momente dificile ca urmare a pierderii locului de munca, cu atat mai mult cu cat oamenii la o varsta inaintata accepta si mai greu sfaturile celorlati. Studiile pe care le-am realizat in cadrul proiectului au reliefat faptul ca aceasta atitudine de refuz al acceptarii unor indrumari se manifesta inclusiv la locul de munca. De exemplu, sunt persoane in varsta care isi gasesc un post si se adapteaza foarte greu noului mediu mai ales daca conducerea este formata din persoane tinere. Pe de alta parte, la randul lor, persoanele tinere nu sunt deschise sa preia din experienta si expertiza unei persoane in varsta. Cum credeti ca ar trebui sa se faca un liant, o conexiune intre cele doua categorii de angajati?

Interesanta problema. Ma duceti intr-o zona in care vad eu de fapt ca intervine riscul. Vrand-nevrand, si noi ne etichetam dupa varsta si nu dupa abilitati. De aici apare problema pentru ca este foarte greu sa ne schimbam unii pe altii.

As mai adauga inca un fapt legat de ideea, in mare parte nejustificata, conform careia persoanele varstnice nu se pot adapta la noile cerinte tehnologice. Este si nu este adevarat pentru ca este un decalaj foarte mare. Vorbim de persoanele in vasta care au fost crescute intr-o era netehnologica, dar in 5-6 ani o sa apara generatia internetului, generatia oamenilor in varsta care folosesc calculatorul, folosesc tehnologia aproape la fel de mult precum tinerii. Si aici este de fapt zona pe care se merita sa se puna accentul mai mare.

 

Asadar, renuntarea la ideile preconcepute si diseminarea informatiei ar fi unele din solutiile care ar ajuta la comunicarea intre cele doua categorii de angajati: seniori si tineri. Ce alte metode recomandati pentru facilitarea comunicarii intre ei?

Nu stiu daca exista o reteta. Conteaza de la om la om. Fiecare persoana are un pattern comportamental personal in functie propriul istoric, de asteptarile si interesele lui personale. Daca vorbim despre o persoana angajata intr-o echipa, exista o serie de procese care pot contribui la facilitarea comunicarii intre cele doua grupuri despre care vorbeati. Si aici ma refer la organizarea de training-uri, workshop-uri, la activitati de teambuilding, la lucrul in echipe in diverse proiecte, actiuni in timpul carora se poate observa ce poate sa faca fiecare persoana in parte. Pana la urma, inclusiv ca manager la locul de munca iti doresti sa ai niste oameni pregatiti – nu conteaza varsta acestora.

 

Eu personal cred ca indiferent de varsta trebuie sa inveti. Daca ai aceasta deschidere o sa reusesti sa te adaptezi, sa te upgradezi ca si om si sa gasesti o modalitate de a razbi in aceasta directie. Important este sa invatam ca comunicam mai intai de toate, cu propria persoana.

 

Da, este foarte important acest aspect. Insa persoanele varstnice nu au exercitiul acesta de a-si pune intrebari: “de ce am ajuns aici?”, “se se intampla?”, “unde am gresit?”, “ce trebuie sa fac pe termen scurt si lung ca sa-mi imbunatatesc situatia?”. Si mai grav este, din punctul meu de vedere, ca putini oameni isi accepta propriile greseli. Pana la urma, nu este nimeni perfect.

 

Aici intervine empatia care presupune sa te pui in locul celuilalt. Daca vorbim din punct de vedere neurofiziologic, exista un mecanism specific. Sunt o serie de neuroni care se numesc ,,neuroni oglinda’’ si ei sunt de fapt responsabili cu empatia. Ce inseamna acest lucru? Sunt neuroni care se activeaza nu doar in momentul cand faci ceva, ci si in momentul cand observi ca celalalt face ceva. Majoritatea dintre noi au aceasta capacitate activata. De exemplu: daca eu te vad incruntandu-te, o sa te intreb “iti este rau?”. Pun aceasta intrebare pentru ca in creierul meu se activeaza acesti neuroni care se manifesta de-altfel si la tine; iti simt durerea si ma gandesc ca de fapt iti este rau.

 

O sa va dau un alt exemplu. La Colegiul Teologic Princetown din SUA a fost facut un experiment in timpul caruia studentii au fost impartiti in doua grupe. Li s-a spus ca prima grupa trebuie pregateasca un discurs avand ca sursa de inspiratie pilda “bunului samaritean”, iar cealalta grupa trebuie sa pregateasca un discurs pe o tema la alegere. Acestia s-au pregatit, dar in momentul cand au trebuit sa tina discursul li s-a comunicat ca locul unde trebuie sa-l sustina este un corp de cladire aflat in celelalt capat al campusului, iar pentru asta trebuiau sa traverseze curtea colegiului. Pe drumul ce ducea spre locul unde urmau sa-si sustina discursurile au pus o persoana care sa mimeze ca se afla in suferinta. Ideea era sa vada daca studentii se vor opri sa intrebe acea persoana daca o pot ajuta cu ceva.  In majoritatea cazurilor insa, nu tema a influentat rezultatul acestui experiment, ci timpul care le-a fost comunicat ca-l au la dispozitie sa ajunga in celalalt capat al colegiului.  Daca aveau suficient timp, studentii se opreau sa ajute persoana in suferinta, altfe nu. Iar cei care s-au oprit au demonstrat ca empatia lor a palit in fata interesului propriu, a grabei, a vitezei cu care se intamplau lucrurile.

 

Din pacate, astazi, lucrurile se desfasoara intr-o viteza destul de mare. Intrebarea care se pune acum este urmatoarea: pe cine schimbam? Pe cel care se afla in suferinta in sensul sa-l determini sa se faca mai vizibil pentru ceilalti, ori pe cel care trece pe langa acesta, in sensul de a-l face sa fie mai atent la ce se intampla in jurul lui.

 

Revin la ceea ce spuneam mai devreme. Este foarte important sa invatam sa ne facem timp pentru noi, sa ne raspundem la intrebari precum “cine sunt?”, “ce vreau?”, “incotro merg?”. Pentru ca atunci cand o sa ajungem la o varsta onorabila, sa fim acei batrani de care vorbim: persoane pozitive. De aceea e important sa cladim! Sa nu ne gandim doar la persoanele care au acum o varsta inaintata, ci si la cei care peste 20 de ani vor fi seniori.

 

Va multumesc pentru timpul acordat.

......................................................................................................................

Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invitam sa vizitati www.fonduri-ue.ro.

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatoriu pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a Guvernului Romaniei.

Informaţiile si materialele de pe acest website sunt proprietatea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, iar utilizatorii le pot folosi numai in scopuri necomerciale, în conformitate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

Utilizatorul nu are dreptul să modifice, să retransmită, să distribuie sau să republice în niciun fel informaţiile constând în numele, denumirile, emblemele, mărcile, precum si alte insemne grafice sau orice alte asemenea elemente de pe acest website fără consimţământul expres al A.N.O.F.M.

Incalcarea oricaruia dintre drepturile de autor si conexe sau a drepturilor de proprietate intelectuala apartinand A.N.O.F.M. se sanctioneaza conform legii dand dreptul A.N.O.F.M. de a solicita repararea prejudiciului astfel cauzat.